fbpx
Dezvoltarea personala.

Dezvoltarea personala.

Dezvoltarea personala. De la nivelul meu de intelegere al Lumii.

Am scris într-un articol că voi vorbi de dezvoltarea personală la un moment dat (aici , aici, aici ,aici de fapt), ca atare i-a venit timpul acestui articol.

Astăzi înțeleg două lucruri: ca noi oamenii căutăm să supraviețuim și să ne reproducem. Aici ni se vede rădăcina în lanțul trofic – la bază, avem aceleași nevoi ca și animalele.

Supraviețuirea se face prin trei acțiuni de care vorbește mai toată lumea: fight (luptă), flight (fugă/zbor) și freeze (îngheț). Reproducererea însă se face prin …fuck 🙂 .

      Cu toate astea, Maslow a depistat și alte 5 nevoi pe care le avem noi oamenii, pe măsură ce ne dezvoltăm (personal) – adică ne îndepărtăm cât mai mult de baza piramidei și de partea de jos a lanțului trofic și urcăm către a fi umani.

Am căutat pe Google, evident, o piramidă a lui Maslow cât mai apropiată de ceea ce vreau eu să comunic și am găsit-o pe aceasta, și pentru că mi se pare cea mai potrivită, deși nu-mi aparține, o pun aici. Cu tot cu drept de autor.

La baza piramidei se află nevoile fiziologice: foamea, setea, sexul, respirația, somnul. Din nou, nevoile de supraviețuire, cele pe care le avem în comun cu animalele.

După ce ne satisfacem aceste nevoi, vom căuta să le satisfacem pe următoarele: cele de securitate personală, de siguranță: stabilitate, libertatea față de frică.

Aceste prime două straturi ale piramidei sunt nevoi de bază.

Următoarele două straturi sunt nevoi psihologice:

al treilea strat e cel care vorbește de apartenență și dragoste: apartenență față de familie, de prieteni, de comunitate.

– apoi urmează nevoia de stimă de Sine: prestigiu, statut social. Încredere și respect.

În vârful piramidei se află nevoia de atingere a potențialului maxim pe care îl avem, de reactualizare. De aici nu mai suntem în competiție cu nimeni, suntem centrați pe valorile de viață pe care le avem, pe o viziune asupra vieții și pe îndeplinirea unei misiuni personale. Aici vorbim de Moralitate, de Cunoaștere, de Spiritualitate.

De la acest nivel de conștiință (și de satisfacere a acestei nevoi) eu cred că primim epifanii și devenim, de fapt, Co-Creatori.

Mai există o variantă a Piramidei lui Maslow, nu foarte dezbătută căci este menționată trandescența de Sine, dar nu aș vrea să ajung să discut despre ea căci nu am avut încă acces la un om (sau cunoașterea aferentă) care să ajungă aici – probabil că aici vorbim de călugări shaolini, de șamani și încă nu înțeleg acel nivel de conștiință. Dar mi-ar plăcea, cred că sunt ființe foarte evoluate și cu siguranță aș avea multe de învățat de la genul acesta de oameni.

dezvoltarea personală

Dezvoltare personală înseamnă să începi să urci de la un nivel de satisfacere al nevoilor actuale, la următorul, conștient.

Cu toate acestea, adevărata dezvoltare de Sine începe la ultimul nivel al piramidei lui Maslow, la auto-realizare. Dacă primele 4 nevoi sunt nevoi de care devenim conștienți doar atunci când nu le satisfacem pentru că produc un disconfort major, la ultimul nivel, cel de auto-realizare, satisfacerea nevoii de creștere constantă este cea care produce confort.

De exemplu, mai uită-te odată la piramida lui Maslow și răspunde-ți la întrebarea:

Ce nevoie ardentă încerc să-mi satisfac acum?

E cumva nevoia de apartenență? Sau cea de prestigiu și statut social? Sau cea de auto-realizare? De transformare?

Indiferent de nevoia pe care o ai, imediat ce ți-o vei satisface, și te vei așeza, vei simți nevoia să treci la nivelul următor,  nevoie naturală de altfel. Instinctivă. De obicei, când simți că ceva nu este în regulă cu tine, nu te simți bine cu tine, înseamnă că nu îți satisfaci o nevoie.

Din nou te întreb, care este această nevoie?

Învatarea, ca si parte a procesului de dezvoltare personala

         Tot apropo de acest subiect, am ajuns la concluzia că foarte mulți dintre noi credem că trebuie să învățăm doar în școală. Și implicit în tinerețe. Sau că doar școala ne ajută să învățăm. Unii dintre noi terminăm ciclul școlar (mai devreme, la liceu sau mai târziu, după doctorat) și ne oprim din învățat. Pentru acești oameni, viața devine o stagnare. Și o luptă.

 Există însă și o altă categorie de oameni care au înțeles că adevărata învățare începe după ce termini școala. Că școala de fapt, a fost ca o … pregătire. Cu atât mai mult cu cât sistemul de învățământ din România (cel puțin) este total rupt de realitatea românească și adevărata „învâțare” începe în realitatea de zi cu zi. Și din acest moment începe dezvoltarea ta personală, căci interacționezi cu oameni din toate mediile, de toate vârstele și cu statut social diferit. Nu mai există liniaritatea din școală, ierarhizarea cunoscută și stabilă pe care o știm cu toții. Autoritatea prea bine cunoscută. ” Înafară”, ierarhiile se schimbă mereu. E o luptă continuă pentru putere, statut social, averi etc.

       Odată ce ai reintrat pe modul learning-cum îmi place mie să–i spun, trecând de cel de frică, intri în cel de creștere. Unii pot avea o creștere exponențială, adevărații leaderi de obicei, iar alții una liniară. Indiferent de natura ei, tot creștere e.

       În toate conștientizările mele am realizat cât de puțin ne educă statul. Guvernul. Și cât de puțin ne pregătește cu adevărat pentru ceea ce se întâmplă dincolo de anii de școală. Cât de puține valori, teorii, metodologii se întâmplă cu adevărat în lumea reală. Și cât de multe se întâmplă, de fapt. Multe altele.

     La fel, am înțeles cât de importanți sunt cei 7 ani de acasă, educația de acasă. Cât e de important să-i dezvolți copilului plăcerea de a explora, de a rămâne curios, însetat de cunoaștere, ca să-l ajuți ca într-o zi să își dorească să își atingă potențialul maxim. Pentru că atunci, cred eu (poate greșesesc), începe adevărata viață de adult. Maturizarea. Când înțelegi că faci parte dintr-o comunitate umană și începi să îți aduci aportul la ea.

Așa cum spune Maria Montessori, și am înțeles la ce se referea prin ceea ce a vrut ea să creeze cu ajutorul educației Montessori:

Să ajuți copilul să ajungă un adult împăcat cu Sine însuși și cu ceilalți, conștient de apartenență și contribuția lui la umanitate ca întreg.

Iar eu cred că un brand personal începi să devii din acest punct, când începi să contribui cu adevărat la umanitate, ca întreg. Când înțelegi noțiunea de interdependență.

Și mai cred că drumul până acolo e tare frumos, anevoios pe alocuri, dar merită străbătut.

Pentru că devine Drumul tău.

Calea ta.

Și misiunea ta în lume.

Tu ce părere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site utilizează fișiere cookie. Prin continuarea navigării, sunteți de acord cu utilizarea acestui tip de fișiere. Mai multe informații pot fi consultate prin accesarea Politicii privind Fișierele Cookie. Politica privind cookie-urilor and Termeni și Condiții

error: Conținutul acestui site se află sub protecția drepturilor de autor. In situația în care intenționezi să distribui, te rog să atribui dreptul de autor afișând vizibil link-ul de unde ai luat materialul. Link-ul trebuie să fie către articolul specific și nu către pagina de start. Nu ai dreptul de a utiliza conținutul acestui blog având la baza motive comerciale decât dupa ce ți se va permite acest lucru. Solicitările de permisiune le primesc pe contact@alexandrahustiu.ro