Eram un om introvertit, de fel. Probabil nu pare. Cu mari eforturi si multi ani de munca cu mine, dar si o experienta “negativa” care mi-a schimbat complet viziunea asupra lumii, astazi as fi zis ca am devenit extrovertita. De fapt, se zice ca sunt ambiverta. Si sunt, conform unui test psihologic (pe care il veti face doar 6 dintre voi la Personal Branding Accelerator) un om care-si asuma astazi riscuri si isi cultiva puterea personala. Printre altele. Nimic nou, as spune eu. Pentru cineva care se intersecteaza prima data cu punctele sale forte, poate fi mult. Chiar covarsitor.

Am luat-o pe drumul acesta, in prima faza, pentru ca am vrut sa-mi demonstrez mie ca sunt foarte buna din punct de vedere profesional. Daca as fi intrebat fostii mei colaboratori, mi-ar fi spus asta fara sa clipeasca. Eu insa am preferat sa fac eforturi ca sa ma pot ridica la propriile mele standarde. Nici in ziua de azi nu stiu care sunt acestea, vad ca se schimba mereu 🙂 . Asta se intampla in faza in care am devenit freelancer. Faza in care aveam nevoie sa “ma cred cineva”. Si “sa devin cineva” prin prisma a ceea ce fac.

Si tot in perioada aceasta, am invatat ce inseamna independenta. Libertatea mentala. Puterea personala.

Ulterior, cand mi-am dat seama cat de mult imi hranesc Ego-ul si cat de departe ma duce de cine sunt eu cu adevarat, m-am oprit. De fapt, daca stau si ma gandesc mai bine, m-a oprit …Eduard. Nasterea lui. Acum face atat de mult sens vorba aceea

Cand vine un copil, e timpul sa inveti, nu sa predai.

La venirea lui Eduard pe lume am inceput sa invat cu adevarat. Sa invat despre mine, despre lume, despre oameni, despre realitatea din jur. Si sa simt. Tot ceea ce intelegeam mental, de la nivel de constiinta, am inceput sa simt in mine: fiecare bucurie a unui om, fiecare durere, fiecare neajuns. Fiecare lupta. “Acolo si atunci” am invatat interdependenta: cat suntem de uniti de fapt – prin energie, ganduri, fapte. Dar si cat suntem de departe unii de altii.

Cand am scris cartea, m-am gandit la ea ca la un instrument de invatare. De educare. De dezvoltare personala. Din experienta mea proprie. Tocmai pentru ca eu sunt introvertita de fel, si tocmai dezvoltarea personala e cea care m-a ajutat sa “ies din mine” iar Personal Branding-ul a fost doar parghia prin care am facut-o. Asa cum e si marketing-ul pentru companii: te prezinta pietei, categoriei din care faci parte. De fapt nu doar Personal Branding-ul, ci managementul de brand personal. Pentru ca

“Eu personal sunt de parere ca este o responsabilitate mare sa accepti o asemenea abordare, si implicit provocare, si anume aceea ca brandul tau personal esti Tu, acestea venind pe zona de dezvoltare personala, caci va trebui sa iti revizuiesti absolut toata viata profesionala dar si pe cea personala si sa iti asumi toate consecintele actiunilor tale. Practic tot ceea ce traiesti si creezi constient în realitatea ta personală si profesionala poate fi perceput ca fiind crearea unui brand personal”.

Dupa un diagnostic de cancer in familie, a unuia din oamenii la care tin foarte mult pe planeta asta, a inceput dezvoltarea mea spirituala. A fost momentul care m-a izbit, inca o data, atat de tare, incat mi-a luat cateva luni sa imi revin. De fapt, nu cred ca e ceva din care iti revii vreodata. Poate doar se opreste, intr-o zi. Inca culeg bucati de suflet din locuri nestiute, inca odata caut sa ma adun. Si caut sa nu simt durerea. Frica. Tumultul.

Si invat sa accept ca doar sufletul traieste in dualitate, doar sufletul e cel ce vede lucrurile in rau si bine, dar Spiritul nu.

Spiritul traieste in acceptare.

Invat sa-mi spun ca fiecaruia ii vine timpul, mai devreme sau mai tarziu, sa se intoarca Acasa.