Suntem cu totii fiinte umane, fiecare cautând drumul lui, scopul lui, sensul lui, un job cât mai bun, un partener minunat si câte si mai câte.
Revin la inceput. Suntem FIINTE umane. Adică suntem aici, pe Pământ, pentru A FI. Pentru a exista asa
cum suntem noi.
Câti dintre noi, oare, isi dau voie sa fie asa cum sunt si nimic mai mult?Câti dintre noi raspund la întrebarea: „Ce faci?” cu un „Nimic” sincer si lipsit de vinovatie?
Prea putini. Pentru ca toti
vrem să facem ceva în loc să fim. E mai usor sa faci decât sa accepti ceea ce esti, asa cum esti si să te
doara la bascheti de ceea ce cred ceilalti indiferent de ceea ce FACI. Vrem să facem pentru a fi acceptati
de ceilalti si pentru a fi validati. Când tot ce avem nevoie este sa ne uităm în interior si să vedem
frumusetea unica pe care o detinem.
De mentionat si faptul că intrebarea corecta ar fi „Cum ESTI?” în loc de „Ce faci?”. Foarte putine
persoane mi se adreseaza asa, si de cele mai multe ori – de fapt de fiecare dată este vorba despre acele
persoane care sunt cu adevărat interesate să stie cum sunt, nu acele persoane care asteaptă doar un
„Bine” gol, lipsit de orice fel de emotie si ma intreaba din …inertie. E ceva mult mai apropiat de natura noastră în această întrebare
care te face cu adevărat să te gândestii : „Chiar? Cum sunt eu?” , si apoi începi să si verbalizezi. Pe când
„Bine” e doar o eticheta, asa cum e si rău, urât, frumos, slab, gras, înalt sau scund. Si un raspuns mecanic.
Când mi-am dat seama cum stă treaba, am făcut NIMIC multă vreme ca să îmi dau seama de fapt cum
SUNT si CINE sunt. Și când mi-am dat seama CINE vreau să devin, aveam deja o directie si stiam încotro să
mă îndrept. Mă simteam ca si cum renăscusem si trăiam pentru mine. Tranzitia a fost destul de
dureroasă pentru că a trebuit să renunt la o parte din mine care imi servea pâna în acel moment. Și e greu
să renunti si să faci schimbări, mai ales când nu ti folosesti mintea ca aliat si te lasi condus de ea. Mintea
minte. Si poate să o facă la nesfârsit pentru că îi e mai usor decât să se supună si să asculte de Sinele
adevărat care stie ce vrea cu adevarat.
Și asa am pornit în călătoria noului EU, al celui care vroiam să fiu. Și încă sunt în acea călătorie, si devine
din ce în ce mai frumoasă pe măsura ce dau la o parte tot ce mă sperie sau când înot
în apele întunecate al căror fund nu le văd – sau ceea ce se numeste the dark night of the soul. Și observ ceva care mă fascinează: cu cât îmi infrunt fricile mai hotarât, se deschid mai multe drumuri si pot face alte alegeri care să mă ducă acolo unde vreau să ajung.
Fără grabă, cu pasi mici si siguri.
Pâna la urma ajungem în acelasi loc, asa ca de ce sa ne grăbim?
Suntem cu totii suflete frumoase, fiinte divine care experimentează viata pe Pământ, suntem
binecuvantati cu un corp extraordinar și suntem înconjurati de IUBIRE. Doar dacă ne-am da voie să o simtim…
Suntem aici pentru a trăi bucuria, iubirea si pentru a fi. Așa cum suntem.
Si dacă tot facem, să facem ceea ce ne place, ceea ce ne bucură Spiritul, ceea ce este în acord cu sinele nostru Divin si ceea ce este aliniat la noi – cei din interior.
Vă doresc să fiti cât mai mult si să faceti mai putin 🙂
