fbpx
Ce este Spiritualitatea?

Ce este Spiritualitatea?

Ce este Spiritualitatea?

 
 
00:00 / 6:57
 
1X
 

 

Am copilarit in biserica, bunicul meu era administratorul bisericii. In fiecare joi mergeam sa facem curatenie. Imi aduc aminte mirosul acela de aer statut imbibat cu tamaie si ceara de la luminari, acelasi de fiecare data. Era si o usoara umezeala care te busea de la intrare, dar cu care te obisnuiai rapid. Insa cel mai mult imi aduc aminte razele de lumina care ieseau razlete prin vitraliile care-mi pareau la Cer. Ma asezam in pozitie de meditatie (astazi stiu ca e pozitie de meditatie, atunci o faceam instinctiv), in mijlocul bisericii si ma uitam la toate razele de lumina care se intersectau exact acolo unde ma asezam. Uneori avem impresia ca aud muzica ingerilor. Vreun soi de imaginatie, cred 🙂 . Apoi ma intindeam pe jos, cand tataie era in altar si nu ma vedea sa zbiere dupa mine ca-i rece si fac pneumonie, si ma uitam la toti sfintii aia pictati pe bolta tavanului si ma intrebam cine sunt si ce or fi facut de au ajuns acolo. Dar mai ales Cum au ajuns acolo. Desi eram micuta, sa fi avut 4,5 ani, mi se parea ca bolta aceea e un alt spatiu, dincolo de ce vedem noi, in care oamenii astia pictati s-au adunat si vor sa ne spuna ceva, ne transmit mesaje.

Imi mai aduc aminte un preot batran si blind, cu vorba dulce. Ma simteam in siguranta linga el. Avea ceva ce te tinea lipit, de parca nu ne despartea nimic si nici nu mai era nimic cand eram noi doi. Il intampinam pe cararuia ce serpuia pe laterala bisericii, spre intrarea de la rasarit, ca sa ma bucur de ceea ce imi oferea: prezenta si bucurie. Mirosea si el a tamaie, si, desi era batran, avea o sclipire in ochi care te cucerea instant si in care, cateodata, aveam impresia ca vad lumea intreaga. N-as sti sa spun cum sau de ce. Insa mi-aduc aminte ca ma cufundam in ea, vrajita de o stare pe care aveam sa o reintalnesc in momentul in care am devenit mama.

,,Am simtit energia asta de cand eram mica,,,

ii spuneam la un moment dat celui ce mi-a fost ghid printr-un soi de psihoza sau ceea ce se numeste trezire (spirituala). O simteam in biserica, dar si in curtea bisericii. Probabil, ca toti copiii, o aveam in mine.

Curtea bisericii nu era foarte mare, dar salasluia cimitirul satului, unde sa fi fost vreo suta, doua de suflete intoarse Acasa. Ma plimbam printre morminte si ma uitam la pozele  oamenilor si ma intrebam daca au plecat tristi sau bucurosi, caci unele poze te faceau sa stii daca oamenii aceia au trait din bucurie sau amarnic, cu tristete si chin. Undeva, la capatul cimitirului era un singur mormant gol, fara cruce, al unui copil ce nu fusese botezat si caruia totusi, ii ingaduise preotul inmormantarea cu cele sfinte.

Aveam acelasi periplu de fiecare data. La fel cum, niciodata, oricat de curioasa as fi fost, nu am vazut altarul: nu mi s-a permis sa intru si nici nu am intrat. Asa am invatat obedienta si patriarhatul, superioritatea barbatului fata de femeie, sexul slab. Cu toate astea, nimic altceva nu mi s-a interzis si ca atare, cumva, biserica a devenit a doua mea casa – de fiecare data cand ma plictiseam de alergat catei, tras pisica de coada sau fugarit porumbei, ma duceam la biserica sa ma joc prin curtea ei. Sau sa pazesc drumul, de la intrarea in curte, din clopotnitia ce era la 5 metri deasupra portii si de unde se vedea atat ulita care ducea catre casa, cat si casa noastra. Bateam toaca si apoi ma puneam gardian intr-o lume a mea, pe care o cercetam si mi-o imaginam de fiecare data alta.

Anii au trecut, la fel si curiozitatea mea si conexiunea cu lumea asta, si cu Dumnezeu. In anii din generala stiu ca inca vorbeam cu Dumnezeu si ma certam cu el cand nu imi convenea ceva. La 15 ani, cand a plecat mama si am ramas singura, am incetat orice contact cu lumea asta.

La 24 de ani insa avea sa apara cineva in viata mea care, dupa o despartire dureroasa cu prima mea dragoste, ma duce la Manastirea Runc unde-mi regasesc linistea si il regasesc cumva, pe Dumnezeu. La fel, staretul de acolo, cu o abilitate fantastica de a empatiza si de a fi prezent, imi cucereste inima si mi-o pune, pentru o vreme, la loc.

Daca nu l-as fi citit pe Rumi poate astazi n-as fi inteles o vorba:

Cu cat inima e mai franta, cu atat mai multa lumina va intra in ea.

Ca atare, la nici un an dupa, cunosc durerea la un nivel mult mai profund, si de data acesta ,,mortal ,, – pentru suflet.

Anii au trecut si la cativa ani dupa am inceput sa practic meditatia, sa fie 7 ani de atunci. Cand am nascut, am inceput o calatorie catre mine atat de accelerata incat, nici acum, dupa mai bine de 4 ani, nu simt ca m-am stabilizat. Din contra, inca sunt in ea si simt ca ma duce undeva, inca nu stiu unde, dar ma duce undeva…

La inceput a fost o calatorie mai mult psihologica, Apoi, am trecut din minte in corp, si din corp la emotii. Si apoi la corpul energetic, la cele 7 chakre. Inca ma zbat cu emotii puternice pentru ca imi tot vin episoade, situatii din trecut si incerc sa le inteleg din punct de vedere karmic, sa invat lectia (ca sa nu o mai repet), nutrind speranta ca voi intra in dharma, unde e Pace si Iubire. Momentan, inca sunt in proces de trezire spirituala.

In sanskrita veche,

Kharma –  inseamna sa actionezi si sa traiesti conform Legii Cauzei si Efectului (nu e neaparat sa si stii asta) – adica sa faci rau (chiar si la nivel de gand/intentie) si sa ti se intoarca fix la fel cum l-ai facut tu. (despre legile karmei am scris aici)

Dharma – sa traiesti /actionezi conform Legilor Universale ale Universului, aliniat(a) la marele Plan al Umanitatii, unde nu mai suferi pentru ca nu mai platesti pentru ceea ce ai facut rau (pentru ca nu mai faci rau 🙂 . De altfel, in dharma traiesti misiunea pe care o ai tu pe Pamant, kharma fiind tot ceea ce ti se intampla ca sa ajungi la dharma. Dharma e scopul tau pe Pamant. (despre legile dharmei am scris aici )

Tezirea spirituala – ,,moartea ego-ului,,, cunoasterea Spiritului. Tranzitia de la kharma la dharma.

Cat esti in kharma, inca mai traiesti din ego, din minte. Cand esti in dharma, traiesti din suflet. Ba mai mult, usor usor incepi sa te aliniezi la misiunea ta pe aceasta planeta, motivul pentru care ai venit aici.

Spiritualitatea are rolul de a te ajuta sa intri in dharma, pentru ca Ego-ul este considerat instrumentul prin care oamenii sunt tinuti departe de Dumnezeu, si implicit de Sine si de ceea ce suntem meniti sa facem de la nastere. Despre Ego versus Suflet, sau Sinele Fals versus Sinele Real, am scris aici.

Ca atare, spiritualitatea este Calea de a ajunge la sufletul nostru si din dorinta de a afla ce este dincolo de ceea ce vedem sau stim, este o noua Cale de a trai. 

Spre deosebire de religie, care vine din minte (ego), si presupune sa urmezi ceea ce spun altii (preotii etc), spiritualitatea este despre a urmari ce spune mesajul  (cand vei ajunge acolo, dintr-odata toate textele din biblie/religie vor incepe sa aiba sens). La fel, religia povesteste despre experienta divina pe care au avut-o altii, spiritualitatea e Calea prin care incepi tu sa ai propria experienta divina si sa descoperi ca esti mai mult decat minte si corp, esti Spirit si ai suflet.

Pentru ca

Nu suntem oameni ce avem o experienta spirituala,

ci suntem Spirite ce avem o experienta umana.

Pace si Iubire,

Alexandra.

ps:

Tu ce părere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site utilizează fișiere cookie. Prin continuarea navigării, sunteți de acord cu utilizarea acestui tip de fișiere. Mai multe informații pot fi consultate prin accesarea Politicii privind Fișierele Cookie. Politica privind cookie-urilor and Termeni și Condiții

error: Conținutul acestui site se află sub protecția drepturilor de autor. In situația în care intenționezi să distribui, te rog să atribui dreptul de autor afișând vizibil link-ul de unde ai luat materialul. Link-ul trebuie să fie către articolul specific și nu către pagina de start. Nu ai dreptul de a utiliza conținutul acestui blog având la baza motive comerciale decât dupa ce ți se va permite acest lucru. Solicitările de permisiune le primesc pe contact@alexandrahustiu.ro