Îmi place să-i citesc pe alții.. mai ales pe cei care nu-și ascund emoțiile, trăirile ..Am asistat la un început de 2015 în care toți trăgeau linie după un 2014 încheiat..eu însă nu reușeam nicicum…Mi–a luat ceva timp să înțeleg că eu mă mișc în ritmul meu, și înțeleg lucrurile în ritmul meu..
Dar iată că am reușit ..
2014, mie personal mi-a adus multă luptă cu mine însămi.O luptă, pe care trebuie să recunosc, nu am început-o eu, dar am dus-o până la capăt cu multă durere, dar și cu mai multă asumare și curaj.
2014 a fost anul în care am spus stop.A fost anul în care am înțeles că oricât de departe voi ajunge în cariera mea, oricât de multe lucruri materiale voi strânge, ceva îmi va lipsi mereu.Acum știu că acel ceva sunt chiar eu.
Avem un stil atât de ciudat de a ne autosabota mințindu-ne că o masă la un restaurant scump, mulți prieteni care să ne idolatrizeze, o geantă Chanel sau o mașină scumpă ne vor face fericiți încât uităm să veghem asupra adevăratelor lucruri care contează în viață: cele pe care ni le-a dat Dumnezeu- părinții, familia, sufletul, bunătatea, credința – toate darurile acestea care, întregite, ne fac pe noi să fim cine suntem: perfecți în imperfecțiunea noastră.
Anul 2014 mi-a dăruit ochi să-mi văd nefericirea și urechi să aud că trăiesc împotriva mea.Și a oamenilor pe care îi iubesc nespus.Dar și un cadou mai mare de atât: să văd oamenii cu căldură și compasiune.Acolo unde alții văd răutate sau nebunie, eu astăzi văd durere.Unde alții văd zbucium și isterie, eu văd o luptă lăuntrică care știu cât de tare doare și cât de neputincioși ne simțim în fața necunoscutului.
Tot frumosul an 2014 m-a învățat iertarea.Mi-a dat putere să înțeleg că oamenii au dreptul să-mi facă mie rău ca să le fie lor bine, așa cum și eu am dreptul să aleg să nu fac rău și să nu mă simt vinovată pentru asta, pentru că fiecare dintre noi are dreptul să aleagă cum vrea să fie: un om bun sau un om rău.De altfel, acum știu și că atunci când alegi răutate, sau calea cea mai scurtă, aceasta se va întoarce împotriva ta pentru că Dumnezeu are un mod ironic de a se arăta: ne dă liberul arbitru.Și ne pedepsim noi înșine: ne luăm dreptul la fericire.
Așa că, suflet bun, oprește-te pentru o clipă și gândește-te cine ești.Adu-ți aminte câtă bunătate ai în suflet și lasă-i și pe alții să o vadă.Chiar dacă la început vor crede că ești un om slab.Neacceptându-ți slăbiciunea nu îți accepți bunătatea, mințindu-te că oamenii nu sunt buni fară să înțelegi că, de fapt oamenii nu sunt răi, ci îi doare neputința, respingerea, trădarea, umilirea sau nedreptatea altora.
Dacă ai să îți permiți să alegi să fii un om bun, îți promit că lumea va avea culoare iar oamenii îți vor zâmbi..cu sufletul 🙂 ..
….Să ai un 2015 în care să ai curajul să spui Stop la tot ce îți face rău mai ales ție.Și apoi altora.
