Scriu instinctual şi terapeutic.Dacă înainte cuvintele se aşterneau ritmic, singure parcă, acum fug pe pagină şi uită să facă sens pe alocuri. Mai puţin pentru mine. Scrie şi tu aşa cum simţi: compulsiv, emoţional, agresiv, etc. Trădează-ţi emoţiile pănă nu te trădează ele pe tine.
Citesc instictual şi terapeutic. Mă relaxează şi mă deconectează, şi, în acelaşi timp, negrul devine gri, iar griul un pic mai alb. Nu cred în cărţi cu smile and be happy. Cred, în schimb, că există cărţi cu care rezonăm şi domenii care ne absorb şi dacă, chiar şi pentru un moment, un singur moment, ne dau un sentiment de „aici aparţin” sau „în sfârşit cineva explică şi asta”, atunci ne eliberăm.
Lucrez instinctual şi terapeutic. Mă afund în muncă cu patimă şi cu frică de a nu da greş. Uneori, un proiect nou nu este altceva decât o şedinţă bună de terapie.
Plâng instictual şi terapeutic. Descărcare nervoasă, frustrare, victimizare – toate se eliberează. Sunt persoane care îşi planifică „orarul de plâns” pentru a fi singure şi libere să se exprime fără să se simtă vinovate sau presate să adopte o anumită conduită. Ştiu şi persoane cărora plânsul le da târcoale când se uită la un perete/în birou/tramvai/metrou fără vreun factor declanşator evident. Important e rezultatul şi eliberarea de după. Dacă trăim în ruşine/jenă, vom ajunge să ne ascundem chiar şi de noi.
Iubesc instinctual şi terapeutic. Cu gesturi tandre, uneori nelalocul lor şi interpretabile. Găsesc confort în oameni, în îmbrăţişări şi cuvinte frumoase. Mă refugiez în ele şi caut nu doar să le ofer ci să le şi primesc.
2 Comments
Adrian Gavriliu
1 martie 2015 15:33 0LikesTe plac instinctual si terapeutic, desi nu te am vazut niciodata. Instinctual te gasesc un om bun si terapeutic ti o declar cu franchete.
Madalina Buzica
2 martie 2015 21:00 0LikesMultumesc, Adrian. You made my day! 🙂