Axum ceva timp, să fie vreo 2 luni, când am decis că îmi doresc să pornesc pe acest nou drum, reacţia oamenilor din jurul meu a fost destul de şocantă. Majoritatea m-au blamat, neînţelegând de ce, odată ajunsă atât de departe, renunţ; odată ajunsă acolo, unde mi-am dorit şi am visat atât de mult, las tot şi mă reapuc de construit.
Puţini oameni au reacţionat pozitiv şi m-au susţinut. În momentele acelea, cuvintele „dacă ai nevoie de ajutor, te rog nu ezita ” au fost pentru mine confirmarea faptului că dacă asta simt, e timpul să o fac. Să îmi urmez visul.
Arielu’ a fost unul dintre aceşti puţini oameni. A înţeles instant fără ca eu să insist, să vin cu argumente şi să mă justific.
Ţin minte cu claritate că i-am zis: „well, am visul meu”, iar el mi-a promis o carte pe care am primit-o acum (mi-a mai dat încă 3 pe care să le dau altora care ard 🙂 : păzea Cristina, Alexia şi Roberţică, că vine valul peste voi !).
Cartea asta a venit ca o reconfirmare pentru mine, a deciziei pe care am luat-o.
Şi e o decizie care pleacă din suflet. E un drum pe care am înţeles că trebuie să îl bat, la pas, desculţă sau nu, târându-mă sau alergând, pentru a putea schimba ceva.Pentru a putea da ceva din mine, mai mult decât dai atunci când eşti nevoit să stai în banca ta sau în pătrăţica pe care alţii te obligă să te mişti. De acolo, nu poţi schimba nimic şi nici nu poţi fi tu însaţi.
Dar aste este teoria mea. Şi nu este vorba despre ea aici, ci despre a lui Ariel. Aşa că, să îi dăm Cezar-ului ce e al Cezar-ului şi să povestim 🙂 despre cartea asta numa’ bună de pus în buzunar pentru momentele de restrişte.
Frumoasa teorie de la început, prin care îţi face un calcul matematic succint cu orele de somn pe care le avea „exersate” la vremea când a scris cartea (2012), este exact cârligul potrivit să te determine să te gândeşti serios la ceea ce vrei să faci în viaţă.Mama mea are o vorbă, căci diferenţa de fus orar se resimte la orele dimineţii : „Ai o viaţă şi pe aia o dormi?”. E necesar să menţionez că mama mea se trezeşte la 5 dimineaţa 🙂 ?
Revenind la carte, începe uşor, uşor să îţi câştige încrederea.Pasaje foarte bine argumentate, corelate cu exemple concrete din viaţa lui, te fac să-ţi simţi arderea ca pe cea mai mare comoară.În sfârşit unul dintre ai tăi! Şi boy, ce feeling minunat ai să vezi că nu eşti singur pe lume (deci eu şi Malot tre’ să purtăm o discuţie serioasă, nu de alta da’ nu mai am mult până îmi fac „haită” de pisici).
Te-ai întrebat vreodată ce vrei să faci? TU ce vrei să faci? Care e pasiunea ta, care e arderea ta..care e acel ceva care te-ar pune în mişcare? „Pasiunile sunt în morală ceea ce în fizică este mişcarea.Mişcarea creează, distruge, conservă, însufleţeşte totul şi fără ea totul este mort „(Claude Helvetius).
Dacă da, ştii ce vrei să faci, numai bine.
Dacă nu, are Ariel grijă să te ajute şi să îţi explice ce să faci şi cum să faci.
Şi asta cu o limpezime pe care rareori mi-a fost dat să o citesc.Probabil pentru că m-am regăsit în ea. Însă dacă arzi, te vei regăsi şi tu 🙂 .
Citeşte-l pe Arielu’ aici, şi întreabă-l de unde poţi să faci rost de carte.Îţi promit că merită.
Iar promisiunea e sfântă! 🙂
