Alexandra Hustiu: bloggerita vs mama antreprenor, între lumea virtuala si cea reala

Cum te recomanzi mai întâi zilele acestea?
Antreprenor part-time, autor de blog sau work at home mum?

Alexandra, mai intâi de toate. Alexandra Bibire, desi blogul fiind pe domeniul alexandrahustiu.ro, am pastrat în retelele sociale si numele de dinainte de casatorie, deci ma gasiti acolo sub numele de cod (râde) Hustiu Bibire Alexandra. Pentru ca Eduard mi-a distribuit în cast rolul principal, cel de mama (eu cred ca copiii îsi aleg parintii), sunt mama unui baietel de la care învat zilnic sa construiesc cel mai frumos si solicitant rol pe care l-am trait pâna acum. Si e cel în care îmi doresc sa fac cele mai putine greseli. Gândindu-ma la întrebarea ta însa, m-as recomanda ca o femeie, pe numele ei Alexandra, care învata sa jongleze sanatos toate rolurile mentionate de tine, incluzându-le si pe celelalte (cel de sotie, de fiica, etc).

Aparitia lui Eduard ti-a schimbat prerogativele asupra perspectivelor de dezvoltare profesionala?

Da. Foarte mult. Mi-a zis sotul meu într-o zi o vorba care mi-a ramas pe suflet: „Stai sa vezi ce ai sa stralucesti de acum ca ai motivatie”. Nici eu n-as fi stiut s-o spun mai bine.

A venit antreprenoriatul ca o nevoie sau ca un act de curaj?

Sunt un millenial autentic, chiar daca vârsta nu ma recomanda.
Pe de o parte m-am bucurat sa aflu asta, dupa ce am vazut speech-ul lui Simon Sinek la evenimentul #LiveToLeadBacau (ceva asemanator gasiti pe youtube sub numele” Understanding what game we’re playing”), pentru ca nu ma mai pune în situatia în care sa cred ca ceva e în neregula cu mine, dar pe de alta parte ma sperie cumva faptul ca trebuie sa îmi asum responsabilitatea de a-mi crea lumea mea pentru ca, ca si ceilalti „millenialsi” (râde), ma adaptez greu stilului autocratic de conducere pe care îl regasim mai peste tot în companii si atunci am fost nevoita sa îmi dau singura de munca (râde), adica sa devin antreprenor. Ce ma bucura peste masura este ca meseria îmi permite sa fiu „forever young” caci e foarte apropiata de lumea asta, „virtuala”. Mental vorbind, evident. Concluzionând pentru a-ti raspunde punctual, ambele: nevoie ca sa încep si curaj ca sa continui. Dar curaj în masura mai mare, cu atât mai mult cu cât suntem femei într-o societate patriarhala.

Ai fost parte de curând într-un proiect despre „descoperire” si „dezvoltare personala”, subiecte foarte „pe val” zilele acestea. E un astfel de proces nevoie, sau trend?

Eu una l-as transforma în trend numai sa ma asigur ca fiecare dintre noi devine ” a better version of herself/himself”. Si, pentru ca eu personal cred în puterea exemplului, mi-ar place sa fi devenit deschizator de drumuri si m-as bucura realmente sa fi reusit sa stârnesc interesul asupra acestei perspective numita dezvoltare personala, cu atât mai mult cu cât mie mi-a dat un reset fantastic.

Dupa ce criterii ti-ai construit persona din online?

Autenticitate, în primul rând. Nu vreau sa existe nici o discrepanta între cine sunt în realitate si cine ma percep a fi
cei/cele care ma citesc, chiar daca depun putin efort sa ma las vazuta asa cum sunt în realitate dupa multi ani în care m-am simtit nevoita sa port masti ca sa ma apar.
Apoi sinceritate, transparenta.

Cine e femeia partenera în conversatia ta virtuala?

Ma bucur ca ai constatat ca nu scriu pentru trafic, ci pun accent pe continut (râde). Femeia partenera? Hmm .. 25-35 de ani, studii superioare, urban. Asta spune Google Analitics (râde). E femeia desteapta, curajoasa, cu o mare nevoie de afirmare nu din dorinta de a epata ci de a construi, de a ajuta, de a sparge tipare, de a fi libera. O femeie care face eforturi sa fie fericita si autentica. Mno, oricine se simte demna de a fi prietena lui Carrie Bradshaw
(râde).

Cum ar arata o zi din viata Alexandrei peste cinci ani?

Vesela. Plina de vitalitate, feminitate si energie.