Îmi plac #selfie-urile, mai ales cele reuşite şi inspirate, uşor creative. Îmi plac cele care spun mai mult despre atitudinea omului  din faţa mea decât despre  chipul lui.

Deunăzi, #priNeamt, mi-am făcut primul #selfie, aşa, în joacă-pentru că, cum spuneam, nu sunt de acord cu el decât în nişte limite creative 😀 (terminologie tipic mie 🙂 ).Sper că spune mai mult povestea celor 2 miri, decât faţa mea 🙂 )

Şi da, sunt subiectivă din simplu considerent că nu sunt foarte fotogenică, aşadar fug de poze ca de ăl negru (nu-i spun pe nume că iar mă ceartă Don B. că îl pomenesc prea des 🙂 ).

Acum, de ce nu sunt de acord cu selfiesteem-ul? Pentru că mie îmi sună a vanitate şi îmi arată a narcisism. Şi paradoxal, am sesizat că face parte din categoria pozelor cu cel mai mare număr de aprecieri pe Facebook sau Instagram, şi asta mă intrigă şi mai tare.Doza de superficialitate, de fapt.

Dar, să îi dăm Cezar-ului ce  e al Cezar-ului, căci am văzut şi #selfie-uri reuşite.Din păcate însă, de foarte multe ori, la persoane care nu au mai mult de spus decât un chip frumos.

Deşi, cel mai probabil tindem să credem că #selfie-ul a apărut recent, odată cu evoluţia comunicării pe reţelele sociale, fenomenul este mult mai vechi decât ne-am fi aşteptat. In 1839 apărea primul #selfie sau self-portrait-ul  făcut de un fotograf pe numele lui Robert Cornelius.

Datorită tehnologiei din vremurile respective, pentru a reuşi această  performanţă  trebuia  să stai nemişcat circa 15 minute, lucru care făcea aproape imposibilă realizarea acestor poze .  Asta da implicare ! 🙂

Poza face parte din colecţia  Bibliotecii Congresului, iar dacă e de interes pentru tine

o poţi găsi în mai multe dimensiuni, ba chiar poţi solicita acces la original 😉 .

Detalii găseşti aici.

Ce mi s-a părut interesant este că, la Notă, este specificat textul de pe spatele hârtiei: „Aceasta este prima poză făcută în lumină.1839” (The first light picture ever taken.1839). Nu că aş sti eu ce înseamnă asta concret, în termeni tehnici, dar într-adevăr efectul de chip iluminat e interesant . Pentru pasionaţii de fotografii există şi detaliile tehnice tot acolo.

Până să devină etichetă originală pe mediile de comunicare, gen Instagram sau Facebook, ca şi cuvânt selfie apare undeva în Australia lui 2002, pe un forum numit ABC online.O doua oară apare pe un blog personal în 2003 şi începe să fie din ce în ce mai folosit datorită nevoii australienilor de a îndulci şi prescurta  vorbele locului (gen barbie pentru barbecue sau  firie pentru firefighter) .

Cu toate acestea de abia în 2013 şi a început momentul său de glorie  având o evoluţie de 17 000 % în ultimele 12 luni. Tot în 2013, în august, Oxford Dictionaries Online l-a adăugat cu definiţia lui oficială: selfie-fotografie pe care cineva şi-a făcut-o singur cu un smartphone sau webcam şi a postat-o pe un site social („photograph that one has taken of oneself, typically one taken with a smartphone or webcam and uploaded to a social media website.”).

Şi tot în acest an, 2013, a fost selectat cuvântul anului dint-o selecţie de cuvinte noi şi ele.De exemplu showrooming -sau procesul de vizitare al unei magazin în vederea achiziţiei online sau twerk – o manieră nouă, cu iz sexual, de a dansa pe ritmuri populare.

Ce este la fel de interesant la selfie este că, deşi este garantat genetic că faţa noastră nu este simetrică, un selfie devine deranjant doar dacă aplicaţia foto nu răstoarnă imaginea şi asta pentru că noi suntem familiarizaţi cu imaginea noastră din oglindă 🙂 .

Uite asta ar fi o explicaţie bună pentru care mie tot nu îmi plac selfie-urile 🙂 .

Şi, ca să te scot niţel din sfera asta plină de detalii, te invit să vizitezi hashtag-ul #selfie pe Facebook aici, aşa , de amuzament 🙂 .

Apropo, tu când ţi-ai făcut primul  #selfie?