Am plecat în Atena pe la mijlocul lui septembrie 2013 cu autocarul din simplu motiv că-mi era dor de o excursie dintr-aia școlărească; fusesem déjà cu soră-mea prin 2008 la Istanbul tot cu autocarul și am avut o experiență foarte mișto (e o comunitate de oameni care merg frecvent la Istanbul să facă cumpărături pentru boutique-urile lor, mai din toată țara; oameni care se cunosc de la revoluție încoace, își cunosc copiii, familia; asa ca s-a dansat prin benzinării, s-au făcut concursuri și s-a cântat la unison; dar o să revin altă dată asupra subiectului Istanbul).
Revenind la Atena, am plecat dimineața la 8 cu Lilians din Bacău, de pe la Narcisa, și am plătit circa 100 de euro biletul dus-întors; foarte puțin dacă mă intrebi pe mine ținând cont că te întoarce înapoi în timp; sunt opriri din 3 în 3 ore, câte 10-15 minute; depinde de caz; mare atenție însă să te ții de grup, la întoarcere un nene din Suceava nu a apucat să intre în autocar și a făcut autostopul; a rugat un șofer, român de origine, să-l ia cu el și l-a pus să accelereze de ne-a prins din urmă; a fost amuzantă întâmplarea, să nu mai zic de nenea asta care a fost 3 ore furios nevoie mare că a fost “uitat” 🙂 în DutyFree. Apropo de prêț, la 1 octombrie Tarom începea oferta pentru principalele destinații din Europa la 99 euro, deci ai putea lua în considerare aceasta perioadă pentru eventuale oferte de avion incluzând Atena, vremea va ține cu tine chiar și octombrie fiind.
Până la Atena am făcut aproape 22 de ore, am ajuns undeva la 6 dimineața a doua zi; trebuie să recunosc că am mai pus un grad inclinație la scolioză 🙂 , nu e cel mai confortabil mod de a călători; dar, per ansamblu, e o experiență care merită trăită pentru simplul motiv că te va scoate din zona ta de confort.
Ce nu mi-a plăcut până aici? Bulgaria! E atât de multă sărăcie încât ți se face pielea găină 🙂 , la propiu ! te întorci instant în România lui’89; pustiu, sinistru și inconsistent; și ca să-ți amplifice starea îți poticnești deseori privirea în găurile rămase în pereții caselor, de la împușcăturile din timpul revoluției.
La poalele sărăciei ăsteia, însă, te lovești de opulența din Sofia pe care, paradoxal, nu o găsești în București – autostrăzi suspendate, mulți zgârâie nori și multă, multă lumină; am trecut prin ea noaptea și am savurat-o cu nebunie curată căci mai toate clădirile sunt iluminate; te scoate din decorul ruinelor și a goliciunii instantaneu.
Atena era silențioasă la 6 dimineața; pe parcurs însă aveam să aflu că e silențioasă în general; aș putea spune fantomatică; înafara zonei turistice, unde pînă și atenienii își petrec timpul liber, efectiv e liniște; sincer nu am simtit diferența dintre Bacău, un oraș mic, și Atena, capitala Greciei; ritmul de viață este identic, ca mersul unui melc 🙂 .
Am luat metroul către Glifhada, cartierul rezidențial de la malul mării al Atenei, unde eram cazați; cu metroul, modernizat din fonduri europene, e foarte ușor să vizitezi Atena, harta metroului fiind simplistă, iar la unele stații făcând legătura cu Tram-ul (tramvaiul), care, la rândul lui e făcut tot din fonduri europene; ce mi-a plăcut a fost că între șinele tramvaiului era iarbă verde, devenind practic un tramvai Eco; biletul de călătorie cu mijloacele de transport în comun e valabil atât pentru metrou, tramvai cât și pentru autobuz; cu 4 euro timp de o zi călătoreai cât te țineau picioarele 🙂 ; noi ne-am plimbat zilnic, mie una îmi place să vizitez orice oraș mai mult decât ca și turist, vreau să-I simt pulsul, esența; am mers zilnic zeci de kilometri, iar transportul în comun îl foloseam la întoarcere.
Hotelul de 4 stele, însă, aș fi putut paria că e de 2; micul dejun inclus, dar eu în calitate de vegetariană, nu am avut prea multe opțiuni; am întins același meniu timp de 7 zile; și nu numai dimineața, cât și în timpul zilei pentru că, din păcate, arta lor culinară lasă de dorit; main menu: gyros (un tip de shaorma/ vegetariană pentru mine), celebra salată grecească si souvlaki (un tip de frigărui/ de care eu însă nu m-am atins 🙂 , și asta pentru că m-am încăpățânat să mănânc tradițional; au cele mai sofisticate patiserii, trebuie să recunosc, și cele mai bune preparate din foietaj, îi intrec până și pe italieni când vine vorba de deserturi din foietaj.
Scopul vizitei? Nunta Prințess-ei, una din prietenele mele din facultate, plecată și ea în lume ca toate celelalte din gașcă (gașcă cu genul acela de prietene cu care îți pierzi pantofii venind din club , râzi până nu te mai poți ridica de jos la dansul stripper-ului venit cu dedicație sau împarti un moment unic – cântatul imnului studenției bete, așa cum am numit-o noi la vremea respectivă într-un slideshow autoironic; imnul nostru? No me ensenaste – Thalia, pe care aș putea să spun, cu mâna pe inimă, că și-l aduce aminte fiecare, cuvânt cu cuvânt, în spaniolă fiind!L-am cântat și la nuntă 🙂 ).
Zilele s-au scurs relativ repede, perioada aceea de acomodare care de obicei este echivalentă primei zile de ședere s-a materializat cu un mic dejun și o scurtă vizită la mare care era la cc 50 m de hotel; în prima instanță 🙂 ; spre prânz, obosiți și fără stare, am hotărât să vedem Parcul Olimpic care, după spusele indicatoarelor de lângă hotel era la 1,5 km; ce a urmat a fost aproape apocaliptic: o șosea de centură mai mult decat mizerabilă, un trafic infernal și un Centru Olimpic fantomă lângă fostul aeroport al Atenei, și acesta din urmă părăsit; am continuat să mergem cc 12 km până am dat de o stație de metrou să ne putem întoarce la hotel; atunci am decis ca Atena nu va ma fi cu siguranță destinație de vacanță (dar niciodată să nu spui niciodată, nu?) pentru că mi-a înșelat așteptările.
A doua zi am decis sa vizităm Acropole; după micul dejun clonat al zilei anterioare, am pornit către metrou; stația de oprire: Akropoli.
Ce mi s-a părut extraordinar a fost felul lor de a-și pune în valoare istoria, să nu mai spun că stiu să și facă bani din asta: pe peronul metroului , spre ieșirea către Acropole începea incursiunea noastră în Grecia Antică:
Ce a urmat trebuie să recunosc că a spălat păcatele zilei ce tocmai trecuse: am ieșit într-un pietonal arhiplin, cu un zumzet și o poftă de viață pe care le găsești numai în marile metropole; și de acolo, se vedea mândru, pe deal, Parthenonul 🙂 .
.png)
La prima vedere vei crede că urmează să faci o plimbare, să urci acolo sus să-l vezi și-atât; însă la casa de bilete (unde vei lăsa 12 euro per persoană), vei constata că, de fapt, Atena are mult mai mult de-atât de oferit; iar dacă ești unul din fanii Marilor Civilizații ale Lumii, well ya’, here is your world! 🙂După intrare, în partea dreaptă este un loc dedicat unor statui foarte vechi, dar reprezentative 🙂 .
Va fi ceva de mers și este destul de provocator, motiv pentru care îți recomand cele mai comode perechi de papuci, adidași eventual.
Zona este în continuare în lucru, dar chiar si-așa e foarte bine pusă în valoare; plus că, acolo, la înălțime, vine o briză de mare pe care rareori ți-este dat să o simți; și știu că o să zici că –I oraș port, dar lângă mare, pe plajă, nu am simțit aceeași briză 🙂 .
Atena, însă, de la înălțime, îți va fura inima, știe și cum să o facă!doar e zeița înțelepciunii 🙂 și are marea calitate a femeilor deștepte: e tăcută.Te uiți la ea, în depărtări, și tot ce-auzi, în surdină, ca și cum ar cânta un cor de îngeri, e muzică- se aude veselia din zona turistică.
Pentr-un moment poate-ți va trece prin minte să reînvii istoria și să încerci să-ți închipui câte războaie s-au purtat acolo, câți cai au nechezat și oameni au urlat, dar îți va fi aproape imposibil; este atât de silențioasă și încăpățânată să rămână așa, că nimeni și nimic nu o deranjează; nici Sanctuarul lui Dionysos nu te încurajează deloc.
Teatrul lui Dionysos se pregătea de sărbătoare ca și acum cel puțin 1700 de ani când, era și el, la rândul lui, martorul unor mari tragedii, teatrale de această dată; se spune că aici, de dimineața până seara se jucau piese de teatru. Aristotel scria că tragedia s-a născut la Atena din cântul în cinstea lui Dionysos,” tragos” fiind cuvântul din care se trage termenul „tragedie „- cântul țapilor, sau coriștii cu măști de țap care întruchipau însoșitorii lui Dionysos..png)
Atunci începi să simți că te fură 🙂 ; parcă ușor, ușor te trimite înapoi cu câteva mii de ani și începe să-ți spună povestea unuia din cele mai mari orașe ale Europei; dar va trebui să mai urci pentru asta.
Apoi, se anunță Parthenonul:
.png)
Dar și gălăgia, căci e un loc atât de vizitat de turiștii din toate colțurile lumii, încât, dacă zăbovești nițel să-i asculți, vei auzi doi americani recunoscându-și accentul și bucurându-se că sunt atât de departe de State; o gălăgie atipică, păstrată însă, acolo, între ziduri.
Parthenonul e în proces de consolidare, dar chiar și așa schelele nu au reușit să –I fure din măreție:
Fața:
.png)
Spatele:
O laterală:
.png)
Erechteion-ul:
.png)
Și cealaltă laterală sau momentul când te vei așeza să savurezi briza și să te bucuri de priveliște, și îl vei vedea, stând acolo, așteptându-te: Theseion-ul sau cel mai bine conservat templu al Greciei Antice.
.png)
