De ce n-o să ne schimbăm niciodată, ca nație.

Am stat în ultimul an foarte conectată la mine și la nevoile mele reale, așa încât am putut să fiu mult mai conectată la ce se întâmplă realmente la exterior. Probabil de aceea nici nu am mai simțit nevoia să scriu.
E drept că și nevoia mea de reactualizare, de repoziționare, mi-a deschis cumva un apetit pentru a vedea lumea cu alți ochi, oamenii. E interesant cum, atunci când tu devii ” egoist” (în perspectiva majorității), devii mult mai conectat(ă) la ceilalți oameni, mult mai interesat(ă) de ceea ce se întâmplă în viața lor, de ceea ce au nevoie ca să le fie bine, să reușească.

Așa că  mi-am petrecut ultimul an observând niște comportamente, fără să vreau evident, de care aș vrea să vorbesc acum. Comportamente pe care le putem include la categoria „de ce n-o să ne schimbăm niciodată „(ca nație 🙂 ). Nu la bune sau rele, ci la ” ce repercursiuni au acțiunile noastre” asupra celorlați, dar și asupra viitorului nostru, în general.

nu ne dorim ca celălalt să reușească! Deloc! Păi cum, dacă reușește el/ea, nu mai reușesc eu. E un mare bullshit. De fiecare dată când ajuți pe cineva să reușească, te ajuți pe tine. Mai mult, înseamnă că, cumva, pe acolo e menirea ta. De fapt menirea fiecăruia este să aducem valoare în viața celorlalți, dar damn it! De ce am face-o gratuit? Păi cum să nu câștigăm noi nimic? Există o vorbă, care aparent nu are logică, însă la un moment dat, aprofundată, prinde sens: „Dăruind din ce nu ai, vei dobândi ce ai nevoie”.
Dar da, asta presupune să îi dorești binele aproapelui tău cu adevărat ..  Biblia asta  ..

dacă tu nu ai reușit, nu înseamnă că e cineva vinovat. Nici măcar tu. Ci efectiv nu ești pe drumul tău. Cu atât mai mult cu cât faci compromisuri. Deci! dacă faci compromisuri, nu ești clar pe drumul tău. Nu ești conectat la tine, la cine ești tu cu adevărat, la abilitățile tale reale, la capacitățile pe care le ai .

visăm să ne îmbogățim peste noapte. Și să facem bani, muuuulți bani.  Mda, visul american … devii celebru peste noapte, și super bogat! Păi nu ne gândim la anii de muncă din spate? Beyonce a devenit un icon in zilele noastre, la doar 30 de ani.  Dar nimeni nu spune că ea cântă de la o vârstă foarte fragedă ( avea doar câțiva anișori), și a fost remarcată pentru că, deși era foarte micuță, știa să cânte pe note (deci și-a folosit abilități native pentru a reuși).

ne punem ouăle în mai multe coșuri. Ou, uau! Mda, devenim investitori peste noapte… nici măcar n-am fost angajați, antreprenori că și suntem investitori. Investitori în eșec poate … Una e să fii angrenat (ă) în proiecte care-ți oferă linearitate în meseria ta, și alta să știi, de nicăieri, să le faci pe toate. Și cred că ăsta e cel mai trist la noi, la români. Pretindem că știm să le facem pe toate, și le facem pe toate … superficial. Acum nu vorbesc de un CEO care a evoluat de la mecanic (cunosc personal un caz), la cea mai înaltă funcție în companie, după 20 de ani, și le știe pe toate. Creșterea organică, și liniară, pe verticală însă, mie-mi miroase a perseverență, nu a aroganța lui  „eu le știu pe toate, uite câte lucruri fac și câte știu eu” … Să-mi fie cu iertare, dar eu pe măsură ce învâț (fac cursuri de specializare), realizez că nu știu nimic. Și vreau mai mult, și mai mult … & yet, alții le știu pe toate …well, poate sunt eu răutăcioasă 🙂 . Și frustrată 🙂 .

pe măsură ce scoți capul la suprafață, dispar prietenii. Și apar lingușitorii.  Oamenii aia care cred că trebuie doar să primească, nu să și dea. Nu înțeleg că un parteneriat înseamnă win win situation – eu îți dau ce tu ai nevoie, tu ce am eu nevoie. Dacă mă faci să cred că am nevoie de tine sau produsul tău, ou … well…  succes în continuare…

Asta e partea rea. Partea bună e că există și oameni fair, care cunosc conceptul de win-win, corectitudine, empatie. Yep, sunt selectivă. As always. Sau arogantă 🙂 .

unii oamenii se folosesc de alți oameni. Și scriu asta cu o durere în suflet … nemărginită. Când auzi pe cineva care spune  „mă folosesc de relațiile lui X”, sau cuvântul folosesc, în orice context … fugi mâncând pământul.  Eu cred că există probabilitatea să te folosească și pe tine 🙁 . Să îți ții conștiința în buzunar este și asta o alegere, clar.

 

Cu riscul să mă repet, sunt  doar niște observații… personale. Și câteva sfaturi 🙂 . Nu trebuie să le urmezi, dar măcar vezi dacă regăsești comportamentele astea în jurul tău. Conștientizările, în general, sunt life changing.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.